Etimologie

Din dez- + lanț + sufixul -ui (după franceză déchaîner).

Pronunție

  • AFI: /dez.lən.ʦu'i/


Verb


Conjugarea verbului
(se) dezlănțui
Infinitiv a (se) dezlănțui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) dezlănțui
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) dezlănțuie
Participiu dezlănțuit
Conjugare IV
  1. (v.refl. tranz.) a porni sau a facepornească cu violență, a (-și) da curs liber; a izbucni sau a faceizbucnească; a (se) declanșa.
  2. (v.refl.) a năvăli cu furie, a se năpusti.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe