răsunător

română

Din a răsuna + sufixul -ător.

Declinarea adjectivului răsunător
	Singular	Plural
Masculin	răsunător	răsunători
Feminin	răsunătoare	răsunătoare
Neutru	răsunător	răsunătoare

(adesea adverbial) care sună puternic și prelung; care se aude de (sau până) departe.
(despre spații) în care se împrăștie sau se concentrează zgomote, sunete.
(fig.) care produce uimire, care impresionează puternic; care este de mare efect; extrem de mare.