clucer

română

Etimologie

Din slavă (veche) kliučiari („chelar”).

Pronunție

• AFI: /kluˈʧer/

Substantiv

Declinarea substantivului clucer
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clucer	cluceri
Articulat	clucerul	clucerii
Genitiv-Dativ	clucerului	clucerilor
Vocativ	clucerule	clucerilor

1. (în evul mediu, în țara românească și în moldova) dregător care se ocupa cu aprovizionarea curții domnești.

Cuvinte derivate

• clucereasă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cercul

Referințe

• DEX '98 via DEX online