Un coșciug

română

Variante

Etimologie

Din slavă (veche) kovŭčegŭ (după coș), care provine din proto-slavă *kovъčegъ < mongolă medie ᠬᠠᠭᠤᠷᠴᠠᠭ (qaɣurčag), probabil printr-o limbă turcică.

Pronunție

  • AFI: /koʃˈʧug/


Substantiv


Declinarea substantivului
coșciug
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coșciug coșciuge
Articulat coșciugul coșciugele
Genitiv-Dativ coșciugului coșciugelor
Vocativ ' '
  1. sicriu.
  2. (reg.) coșniță de papură în patru colțuri.

Sinonime


Traduceri

Referințe