bara
Vezi și : Bara, bara-, ba·ra, barā, bară, bára, Bára, bàra, bāra, bārā, bära, båra, bårå, bârâ', bæra |
Etimologie
Din franceză barrer.
Pronunție
- AFI: /baˈra/
Verb
Conjugarea verbului bara | |
Infinitiv | a bara |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
barez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să bareze |
Participiu | barat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a opri, a întrerupe, a împiedica o trecere, circulația, a închide accesul pe un drum etc.
- Copacii căzuți barează drumul.
- a trage una sau mai multe linii peste un text scris, pentru a arăta că este anulat.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a întrerupe, a împiedica cu o bară, cu un obstacol circulația, trecerea (pe un drum, o stradă etc.)
|
|
Etimologie
Din bară.
Substantiv
- forma de singular articulat pentru bară.
Referințe
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
bara m.
Cuvinte derivate
(Cymraeg)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
bara m.
Cuvinte compuse
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
bara
(íslenska)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Adjectiv
bara
Cuvinte compuse
Adverb
bara
(italiano)
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /'bara/
Substantiv
bara f., bare
(svenska)
Etimologie
Din suedeză veche bara, care provine din limba nordică veche *bara („abia, numai ce”), din *barr < proto-germanică *bazaz („dezbrăcat, gol”). Confer islandeză bara.
Pronunție
Adverb
bara, (necomparabil)
Sinonime
Conjuncție
Etimologie
Din bar.
Adjectiv
- forma de singular și plural la absolut hotărât pentru bar.
Referințe
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
bara