papură
Etimologie
Din latină *papura < papȳrus. Inevitabil din greacă antică πάπυρος (pápyros).
Pronunție
- AFI: /'pa.pu.rə/
Substantiv
Declinarea substantivului papură | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | papură | papuri |
Articulat | papura | papurile |
Genitiv-Dativ | papurii | papurilor |
Vocativ | papură | papurilor |
- (bot.) (Typha) grup de plante erbacee acvatice, cu tulpina înaltă, neramificată, cu frunze lungi și înguste, cu flori unisexuate, care crește în locuri mlăștinoase.
- (spec.) plantă care face parte din acest grup.
- (p.restr.) frunzele acestor plante, din care se fac rogojini, coșuri etc.
Sinonime
- 1: (bot.) (reg.) bățea, berbecuț, bucșău, culm, rogoz, șovar, (Transilv. și Maram.) spetează, (Maram.) spetie
Cuvinte derivate
- paporniță
- păpurar
- păpuri
- păpurică
- păpurire
- păpurit
- păpuriș
- păpuriște
- păpuroi
- împăpuri
- împăpurire
- împăpurit
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- A căuta nod în papură = a căuta părți negative acolo unde ele nu există
Vezi și
Traduceri
plantă
Referințe
- DEX '98 via DEX online