cocean
Etimologie
Din bulgară кочан (kočan), confer sârbo-croată kočanj.
Pronunție
- AFI: /koˈʧe̯an/
Substantiv
Declinarea substantivului cocean | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cocean | coceni |
Articulat | coceanul | cocenii |
Genitiv-Dativ | coceanului | cocenilor |
Vocativ | coceanule | cocenilor |
- tulpina unor plante cultivate, mai ales a porumbului, folosită ca nutreț.
- știulete de porumb desfăcut de boabe, folosit adesea drept combustibil.
- mijlocul (tare al) unor fructe sau legume; cotor.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online