cocher
română
Etimologie
Din engleză (wood)cocker, franceză cocker.
Pronunție
- AFI: /ˈko.ker/
Substantiv
| Declinarea substantivului cocher | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cocher | cocheri |
| Articulat | cocherul | cocherii |
| Genitiv-Dativ | cocherului | cocherilor |
| Vocativ | cocherule | cocherilor |
- rasă de câini de vânătoare cu părul lung și cu urechile mari, lăsate în jos; câine care face parte din această rasă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online