cocher

română

Etimologie

Din engleză (wood)cocker, franceză cocker.

Pronunție

• AFI: /ˈko.ker/

Substantiv

Declinarea substantivului cocher
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cocher	cocheri
Articulat	cocherul	cocherii
Genitiv-Dativ	cocherului	cocherilor
Vocativ	cocherule	cocherilor

1. rasă de câini de vânătoare cu părul lung și cu urechile mari, lăsate în jos; câine care face parte din această rasă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online