cochet

română

Etimologie

Din franceză coquet.

Pronunție

• AFI: /ko'ket/

Adjectiv

Declinarea adjectivului cochet
	Singular	Plural
Masculin	cochet	cocheți
Feminin	cochetă	cochete
Neutru	cochet	cochete

1. (despre oameni) care caută să placă (unei persoane de sex opus) mai ales printr-o îmbrăcăminte îngrijită, căutată, printr-o comportare atrăgătoare; (despre manifestările oamenilor) care exprimă, trădează cochetărie.
2. (despre obiecte) drăgălaș, grațios, elegant, agreabil, plăcut.

   Interior cochet.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online