coerență

română

Variante

• coherență

Etimologie

Din latină cohaerentia, franceză cohérence.

Pronunție

• AFI: /ko.eˈren.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului coerență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coerență	coerențe
Articulat	coerența	coerențele
Genitiv-Dativ	coerenței	coerențelor
Vocativ	coerență	coerențelor

1. legătură strânsă (și armonioasă) între părțile sau elementele unui întreg.
2. (fiz.) proprietatea mai multor unde de a avea aceeași lungime și diferențe de fază constante în timp.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cretoane

Referințe

• DEX '98 via DEX online