colan
română
Etimologie
Din turcă kolan, care provine din italiană collana („colier”) < din collo („gât”), din latină collum („gât”).
Pronunție
- AFI: /koˈlan/
Substantiv
| Declinarea substantivului colan | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | colan | colane |
| Articulat | colanul | colanele |
| Genitiv-Dativ | colanului | colanelor |
| Vocativ | colanule | colanelor |
- salbă, șirag purtat la gât ca podoabă.
- colier cu decorații purtat la gât ca distincție.
- cingătoare împodobită, purtată îndeosebi de femei.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online