Variante

Etimologie

Din franceză distinction < latină distinctio, distinctionis.

Pronunție

  • AFI: /dis.tink'ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
distincție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ distincție distincții
Articulat distincția distincțiile
Genitiv-Dativ distincției distincțiilor
Vocativ distincție distincțiilor
  1. deosebire, diferență.
    A face distincție.
    Fără distincție.
  2. finețe, eleganță în înfățișare și comportări.
  3. decorație sau titlu care se acordă unei persoane pentru merite deosebite.


Traduceri

Anagrame

Referințe