distincție

română

Variante

• distincțiune

Etimologie

Din franceză distinction < latină distinctio, distinctionis.

Pronunție

• AFI: /dis.tink'ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului distincție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	distincție	distincții
Articulat	distincția	distincțiile
Genitiv-Dativ	distincției	distincțiilor
Vocativ	distincție	distincțiilor

1. deosebire, diferență.

   A face distincție.

   Fără distincție.

2. finețe, eleganță în înfățișare și comportări.
3. decorație sau titlu care se acordă unei persoane pentru merite deosebite.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• distinctei

Referințe

• DEX '98 via DEX online