colier
Etimologie
Din franceză collier.
Pronunție
- AFI: /ko.li'er/
Substantiv
| Declinarea substantivului colier | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | colier | coliere |
| Articulat | colierul | colierele |
| Genitiv-Dativ | colierului | colierelor |
| Vocativ | colierule | colierelor |
- șirag, salbă, colan de mărgele, de pietre scumpe etc. care se poartă în jurul gâtului.
- (fig.) cerc, brâu.
- element de legătură, de obicei metalic, de forma unui inel sau a unei brățări, folosit pentru prinderea laolaltă a unor piese.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online