colegatară

română

Etimologie

Din colegatar.

Pronunție

• AFI: /ko.le.ga'ta.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului colegatară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	colegatară	colegatare
Articulat	colegatara	colegatarele
Genitiv-Dativ	colegatarei	colegatarelor
Vocativ	colegataro	colegatarelor

1. fiecare dintre persoanele care moștenesc o avere lăsată prin testament, considerată în raport cu ceilalți moștenitori.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• catalogare

Referințe

• DEX '98 via DEX online