moștenitor

română

Etimologie

Din a moșteni + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /moʃ.te.ni'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului moștenitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	moștenitor	moștenitori
Articulat	moștenitorul	moștenitorii
Genitiv-Dativ	moștenitorului	moștenitorilor
Vocativ	moștenitorule	moștenitorilor

1. persoană care moștenește bunuri materiale sau care devine, prin succesiune, beneficiarul unui drept; persoană care urmează pe cineva într-un post, într-o demnitate; succesor, urmaș.
2. fiu, copil (în raport cu părinții săi).

Cuvinte derivate

• comoștenitor
• moștenitoare

Cuvinte compuse

• prinț moștenitor, moștenitorul tronului

Traduceri

Traduceri

engleză: inheritor (English) esperanto: heredanto (Esperanto)

franceză: héritier (français) m. germană: Erbe (Deutsch) m.

Referințe

• DEX '98 via DEX online