colima
Etimologie
Din latină collimare.
Pronunție
- AFI: /ko.li'ma/
Verb
Conjugarea verbului colima | |
Infinitiv | a colima |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
colimez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să colimeze |
Participiu | colimat |
Conjugare | I |
- (v.intranz.) (fiz.) a transforma un fascicul de raze divergent sau convergent într-unul paralel.
- (v.intranz.) a determina, a viza o anumită direcție.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online