română

Etimologie

Din latină parallelus, italiană parallelo, franceză parallèle, germană Parallele.

Pronunție

  • AFI: /pa.ra'lel/


Substantiv


Declinarea substantivului
paralelă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ paralelă paralele
Articulat paralela paralelele
Genitiv-Dativ paralelei paralelelor
Vocativ paralelo paralelelor
  1. dreaptă, plan care are toate punctele la aceeași distanță de o altă dreaptă sau de un alt plan cu care nu se întretaie, oricât s-ar prelungi.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
paralel
Singular Plural
Masculin paralel paraleli
Feminin paralelă paralele
Neutru paralel paralele
  1. care are toate punctele la aceeași distanță de o altă dreaptă sau de un alt plan cu care nu se întretaie, oricât s-ar prelungi.
  2. care există, se produce, evoluează concomitent cu altceva.
  3. (adverbial) în același timp, concomitent.

Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
paralel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ paralel paraleluri
Articulat paralelul paralelurile
Genitiv-Dativ paralelului paralelurilor
Vocativ paralelule paralelurilor
  1. (mat.) cerc situat pe o suprafață de rotație, obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație.
  2. instrument folosit la trasarea (pe o piesă a) unor distanțe sau a unor linii paralele cu un plan dat.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe