paralel
Etimologie
Din latină parallelus, italiană parallelo, franceză parallèle, germană Parallele.
Pronunție
- AFI: /pa.ra'lel/
Substantiv
Declinarea substantivului paralelă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | paralelă | paralele |
Articulat | paralela | paralelele |
Genitiv-Dativ | paralelei | paralelelor |
Vocativ | paralelo | paralelelor |
- dreaptă, plan care are toate punctele la aceeași distanță de o altă dreaptă sau de un alt plan cu care nu se întretaie, oricât s-ar prelungi.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
Declinarea adjectivului paralel | ||
Singular | Plural | |
Masculin | paralel | paraleli |
Feminin | paralelă | paralele |
Neutru | paralel | paralele |
- care are toate punctele la aceeași distanță de o altă dreaptă sau de un alt plan cu care nu se întretaie, oricât s-ar prelungi.
- care există, se produce, evoluează concomitent cu altceva.
- (adverbial) în același timp, concomitent.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Substantiv
Declinarea substantivului paralel | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | paralel | paraleluri |
Articulat | paralelul | paralelurile |
Genitiv-Dativ | paralelului | paralelurilor |
Vocativ | paralelule | paralelurilor |
- (mat.) cerc situat pe o suprafață de rotație, obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație.
- instrument folosit la trasarea (pe o piesă a) unor distanțe sau a unor linii paralele cu un plan dat.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online