colimație

română

Etimologie

Din franceză collimation, germană Kollimation.

Pronunție

• AFI: /ko.li'ma.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului colimație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	colimație	invariabil
Articulat	colimația	invariabil
Genitiv-Dativ	colimației	invariabil
Vocativ	colimație	invariabil

1. (fiz.) reglare a instrumentelor optice în scopul realizării unei coincidențe între axa lor optică și cea de vizare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• comițiale

Referințe

• DEX '98 via DEX online