optică

română

Etimologie

Din optic.

Pronunție

• AFI: /'op.ti.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului optică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	optică	optici
Articulat	optica	opticile
Genitiv-Dativ	opticii	opticilor
Vocativ	optică	opticilor

1. ramură a fizicii care se ocupă cu studierea naturii luminii, a emisiei și absorbției ei, cu fenomenele legate de propagarea și de interacțiunea ei cu diverse substanțe etc.
2. parte a fizicii care se ocupă cu studiul radiațiilor de aceeași natură cu lumina (radiații infraroșii, ultraviolete etc.).
3. (fig.) fel, mod de a vedea și de a interpreta faptele și fenomenele; concepție, punct de vedere.

Cuvinte derivate

• semioptic

Cuvinte compuse

• optică electronică

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căpițo
• copita
• copiat
• opăcit
• picota
• pocăit

Referințe

• DEX '98 via DEX online