cotlon

română

Etimologie

Din maghiară katlan (DAR), din slavă (veche) kotĭlŭ („căldare”) (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 306; Cihac, II, 76), confer cocli, și cehă kotlina („căldare, crater”).

Este dublet de la coclan (variante cotlan, corlan), s. n. (Oltenia, „cămin”), ca și de la coclauri, s. n. pl., cu singulare analogice coclaur și coclaură („loc stâncos, creastă, țanc”), care pare a proveni de la un singular *coclău, variantă de la cotlon (după DAR, din maghiară kö „piatră”; după Byck-Graur, 28, din slavă (veche) *kotlavŭ).

Pronunție

AFI: /koˈtlon/

Substantiv

Declinarea substantivului cotlon
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cotlon	cotloane
Articulat	cotlonul	cotloanele
Genitiv-Dativ	cotlonului	cotloanelor
Vocativ	cotlonule	cotloanelor

loc ferit, neumblat; ascunzătoare, ascunziș.
(reg.) scobitură în malul unui râu, sub nivelul apei.
construcție de zid, suport solid de fier sau înjghebare simplă de pietre, în care se face foc și pe care se așază cazanul la fiert.
firidă făcută în zid, sub cuptorul vetrei țărănești.
(rar) adâncitură făcută în zid; firidă, ocniță.

Cuvinte derivate

cotlonaș

Expresii

A sta (sau a zăcea) pe cotlon = a pierde vremea; a lenevi, a trândăvi

Traduceri

Referințe

DEX '98 via DEX online