coloratură

română

Etimologie

Din franceză coloratura.

Pronunție

• AFI: /ko.lo.ra'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului coloratură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coloratură	coloraturi
Articulat	coloratura	coloraturile
Genitiv-Dativ	coloraturii	coloraturilor
Vocativ	coloratură	coloraturilor

1. manieră de interpretare vocală care dă posibilitatea interpretului să-și afirme virtuozitatea tehnică, executând cadențe, triluri etc.
2. (rar) bogăție de culori; colorit.

Cuvinte compuse

• soprană de coloratură

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online