cominatoriu

română

Etimologie

Din franceză comminatoire.

Pronunție

• AFI: /ko.mi.naˈto.rju/

Adjectiv

Declinarea adjectivului cominatoriu
	Singular	Plural
Masculin	cominatoriu	cominatorii
Feminin	cominatorie	cominatorii
Neutru	cominatoriu	cominatorii

1. (despre o măsură luată de un organ de justiție) care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt.

Cuvinte compuse

• daune cominatorii

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online