comitent

română

Etimologie

Din italiană committente < latină commitens, commitentis.

Pronunție

• AFI: /ko.mi'tent/

Substantiv

Declinarea substantivului comitent
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	comitent	comitenți
Articulat	comitentul	comitenții
Genitiv-Dativ	comitentului	comitenților
Vocativ	comitentule	comitenților

1. persoană care încredințează cuiva un mandat prin care îl împuternicește să săvârșească anumite acte sub controlul său și după directivele sale.

Cuvinte derivate

• comitentă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online