mandat

română

Etimologie

Din franceză mandat. Confer germană Mandat.

Pronunție

• AFI: /man'dat/

Substantiv

Declinarea substantivului mandat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mandat	mandate
Articulat	mandatul	mandatele
Genitiv-Dativ	mandatului	mandatelor
Vocativ	mandatule	mandatelor

1. împuternicire (contractuală) de a reprezenta o persoană fizică sau juridică și de a acționa în numele ei; act prin care se dă această împuternicire; procură.
2. (jur.) dispoziție, ordin.
3. serviciu poștal prin care cineva poate expedia o sumă de bani pentru a fi remisă destinatarului; (p.ext.) formular completat în acest scop, pe baza căruia se face transmiterea sumei; sumă de bani expediată sau primită astfel.

Cuvinte compuse

• teritoriu sub mandat
• mandat de arestare
• mandat de aducere

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• damnat
• danțam

Referințe

• DEX '98 via DEX online