compétence
 Vezi și : competence
|
franceză
(français)
Etimologie
Din latină târzie competentia („înțelegere, acord; competență”).
Înrudit cu catalană competència, italiană competenza, portugheză competência, română competență și spaniolă competencia.
Pronunție
Substantiv
compétence f., compétences pl.
- competență
- Le poète donne un sens aux mots de la tribu ; le compétent crie sa compétence.
- abilitate