competență
română
Variante
Etimologie
Din franceză compétence.
Pronunție
- AFI: /kom.pe'ten.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului competență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | competență | competențe |
| Articulat | competența | competențele |
| Genitiv-Dativ | competenței | competențelor |
| Vocativ | competență | competențelor |
- capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în discuție; capacitate a unei autorități, a unui funcționar etc. de a exercita anumite atribuții.
Expresii
- A fi de competența cuiva = a intra în atribuțiile cuiva
- A-și declina competența = a se declara lipsit de autoritate (legală) sau fără pregătirea necesară pentru a judeca o chestiune sau pentru a se pronunța într-o problemă
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online