compatibilitate
română
Etimologie
Din franceză compatibilité.
Pronunție
- AFI: /kom.pa.ti.bi.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului compatibilitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | compatibilitate | invariabil |
| Articulat | compatibilitatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | compatibilității | invariabil |
| Vocativ | compatibilitate | invariabil |
- faptul de a fi compatibil; însușirea a tot ce e compatibil; potrivire.
- (log.) raport între două enunțuri care nu se exclud reciproc.
- (mat.) proprietate a unui sistem de relații de a fi compatibil, părțile sale neexcluzându-se una pe cealaltă.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online