română

Etimologie

Din franceză concorder < latină concordare.

Pronunție

  • AFI: /kon.kor'da/


Verb


Conjugarea verbului
concorda
Infinitiv a concorda
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să concorde
Participiu concordat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a fi în acord, a corespunde, a se potrivi.


Traduceri

Referințe