corespunde
română
Etimologie
Din franceză correspondre.
Pronunție
- AFI: /ko.res'pun.de/
Verb
| Conjugarea verbului corespunde | |
| Infinitiv | a corespunde |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
corespund |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să corespundă |
| Participiu | corespuns |
| Conjugare | III |
- (v.intranz.) a fi conform cu ceva, a se potrivi, a răspunde la așteptări, la dorințe sau la speranțe.
- (v.intranz.) a fi în legătură, a comunica cu ceva; a fi situat pe același plan cu ceva, a se afla în dreptul altui obiect.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online