concrețiune
română
Etimologie
Din franceză concrétion < latină concretio, concretionis.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului concrețiune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | concrețiune | concrețiuni |
| Articulat | concrețiunea | concrețiunile |
| Genitiv-Dativ | concrețiunii | concrețiunilor |
| Vocativ | concrețiune | concrețiunilor |
- agregat mineral de formă sferică sau neregulată, format prin depunerea rocilor sedimentare în jurul unui corp străin și prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online