confundare
română
Etimologie
Din a confunda.
Pronunție
- AFI: /kon.fun'da.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului confundare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | confundare | confundări |
| Articulat | confundarea | confundările |
| Genitiv-Dativ | confundării | confundărilor |
| Vocativ | confundare | confundărilor |
- acțiunea de a (se) confunda și rezultatul ei; confuzie; contopire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online