conjecturare

română

Etimologie

Din a conjectura.

Pronunție

• AFI: /kon.ʒek.tu'ra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului conjecturare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	conjecturare	conjecturări
Articulat	conjecturarea	conjecturările
Genitiv-Dativ	conjecturării	conjecturărilor
Vocativ	conjecturare	conjecturărilor

1. acțiunea de a conjectura și rezultatul ei; judecată făcută după aparențe.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online