conotație

română

Etimologie

Din franceză connotation.

Pronunție

• AFI: /ko.no'ta.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului conotație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	conotație	conotații
Articulat	conotația	conotațiile
Genitiv-Dativ	conotației	conotațiilor
Vocativ	conotație	conotațiilor

1. (lingv.) sens suplimentar (față de denotație) al unui cuvânt adesea figurat, rezultat din experiența personală, din context.
2. semnificație.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cotineațo

Referințe

• DEX '98 via DEX online