consimțire

română

Etimologie

Din a consimți.

Pronunție

• AFI: /kon.sim'ʦi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului consimțire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	consimțire	consimțiri
Articulat	consimțirea	consimțirile
Genitiv-Dativ	consimțirii	consimțirilor
Vocativ	consimțire	consimțirilor

1. faptul de a consimți; consimțământ, aprobare, încuviințare, acceptare; acord.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online