consoană vibrantă

română

Etimologie

Din consoană + vibrantă.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Cuvânt compus

consoană vibrantă

1. (și substantivat, f.) consoană lichidă care se realizează printr-o succesiune rapidă de închideri și deschideri ale canalului fonator, determinată de vibrarea părții superioare a glotei, a uvulei, a vălului palatin sau a vârfului limbii.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online