palatin
Etimologie
Din latină palatinus, italiană palatino, franceză palatin.
Pronunție
- AFI: /pa.la'tin/
Substantiv
Declinarea substantivului palatin | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | palatin | palatini |
Articulat | palatinul | palatinii |
Genitiv-Dativ | palatinului | palatinilor |
Vocativ | palatinule | palatinilor |
- titlu dat, în evul mediu, în Europa, unui mare demnitar care îndeplinea anumite funcții la curte sau la palatul unui rege sau al unui mare senior; principe posesor al unui palatinat; guvernator al unei provincii în Germania sau în Polonia medievală; vicerege în Ungaria medievală; persoană care avea unul dintre aceste titluri.
- (adjectival) care aparține unui palatin sau unui palatinat, privitor la un palatin sau la un palatinat.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din franceză palatin.
Adjectiv
Declinarea adjectivului palatin | ||
Singular | Plural | |
Masculin | palatin | palatini |
Feminin | palatină | palatine |
Neutru | palatin | palatine |
- (anat.) palatal.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online