română

Etimologie

Din latină palatinus, italiană palatino, franceză palatin.

Pronunție

  • AFI: /pa.la'tin/


Substantiv


Declinarea substantivului
palatin
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ palatin palatini
Articulat palatinul palatinii
Genitiv-Dativ palatinului palatinilor
Vocativ palatinule palatinilor
  1. titlu dat, în evul mediu, în Europa, unui mare demnitar care îndeplinea anumite funcții la curte sau la palatul unui rege sau al unui mare senior; principe posesor al unui palatinat; guvernator al unei provincii în Germania sau în Polonia medievală; vicerege în Ungaria medievală; persoană care avea unul dintre aceste titluri.
  2. (adjectival) care aparține unui palatin sau unui palatinat, privitor la un palatin sau la un palatinat.


Traduceri

Etimologie

Din franceză palatin.

Adjectiv


Declinarea adjectivului
palatin
Singular Plural
Masculin palatin palatini
Feminin palatină palatine
Neutru palatin palatine
  1. (anat.) palatal.


Traduceri

Anagrame

Referințe