consul

română

Etimologie

Din franceză consul.

Pronunție

• AFI: /ˈkon.sul/

Substantiv

Declinarea substantivului consul
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	consul	consuli
Articulat	consulul	consulii
Genitiv-Dativ	consulului	consulilor
Vocativ	consulule	consulilor

1. (în republica romană) titlul celor trei magistrați, aleși anual, care dețineau puterea supremă; persoană purtând acest titlu.
2. persoană numită de un stat în funcția de șef al unei reprezentanțe oficiale cu rang de consulat în alt stat și care apără interesele economice, administrative și juridice ale unui stat, precum și pe cele ale cetățenilor acestuia.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online