contiguitate

română

Etimologie

Din franceză contiguïté.

Pronunție

• AFI: /kon.ti.gu.iˈta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului contiguitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	contiguitate	invariabil
Articulat	contiguitatea	invariabil
Genitiv-Dativ	contiguității	invariabil
Vocativ	contiguitate	invariabil

1. (livr.) însușirea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue.
2. vecinătate spațială și temporală.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online