Etimologie

Din franceză temporal.

Pronunție

  • AFI: /tem.po'ral/


Substantiv


Declinarea substantivului
temporal
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ temporal temporale
Articulat temporalul temporalele
Genitiv-Dativ temporalului temporalelor
Vocativ temporalule temporalelor
  1. os pereche așezat de o parte și de alta a cutiei craniene, în regiunea tâmplelor, fiind cuprins între occipital, parietal și sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt inserați mușchii gâtului.
  2. (adjectival)
    Os temporal
  3. (adjectival) care aparține regiunii tâmplelor, privitor la această regiune.


Traduceri

Etimologie

Din franceză temporel.

Pronunție

  • AFI: /tem.po'ral/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
temporal
Singular Plural
Masculin temporal temporali
Feminin temporală temporale
Neutru temporal temporale
  1. care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe