vecinătate
Etimologie
Din latină vicinitas, vicinitatis.
Pronunție
- AFI: /ve.ʧi.nə'ta.te/
Substantiv
Declinarea substantivului vecinătate | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | vecinătate | vecinătăți |
Articulat | vecinătatea | vecinătățile |
Genitiv-Dativ | vecinătății | vecinătăților |
Vocativ | vecinătate | vecinătăților |
- starea, situația cuiva sau a ceva care este, se află, locuiește, trăiește alături, în apropiere de altcineva sau de altceva; raportul dintre doi sau mai mulți vecini.
- loc vecin cu cineva sau cu ceva; împrejurime.
- cei care sunt sau locuiesc alături sau în apropiere (față de alții sau față de un loc dat).
- stare de vecin; vecinie, rumânie, iobăgie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online