contradictorialitate
română
Etimologie
Din contradictoriu + sufixul -alitate.
Pronunție
- AFI: /kon.tra.dik.to.ri.a.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului contradictorialitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | contradictorialitate | invariabil |
| Articulat | contradictorialitatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | contradictorialității | invariabil |
| Vocativ | contradictorialitate | invariabil |
- principiu fundamental al dreptului procesual, în temeiul căruia fiecare parte dintr-un proces este îndreptățită să i se comunice toate actele părții adverse și să discute în contradictoriu problemele care interesează soluționarea pricinii.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online