convingere

română

Etimologie

Din a convinge.

Pronunție

• AFI: /kon'vin.ʤe.re/

Substantiv

Declinarea substantivului convingere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	convingere	convingeri
Articulat	convingerea	convingerile
Genitiv-Dativ	convingerii	convingerilor
Vocativ	convingere	convingerilor

1. acțiunea de a (se) convinge; convicțiune.
2. părere fermă asupra unui lucru.

Locuțiuni

• (loc.adv.) cu convingere = ferm, hotărât, răspicat.
• fără convingere = în chip vag, nehotărât; fără entuziasm, fără tragere de inimă, în silă.

Traduceri

Traduceri

italiană: sicurezza (italiano) f.

Referințe

• DEX '98 via DEX online