română

Etimologie

Din franceză convoi. Confer rusă конвои (konvoi), italiană convoglio.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
convoi
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ convoi convoiuri
Articulat convoiul convoiurile
Genitiv-Dativ convoiului convoiurilor
Vocativ convoiule convoiurilor
  1. grup, șir de vehicule (care transportă materiale, trupe etc.).
  2. mulțime (încolonată) care merge în aceeași direcție (și cu același scop); coloană; (spec.) cortegiu.


Traduceri

Referințe