copilă

română

Etimologie

Din copil + sufixul -ă.

Pronunție

• AFI: /ko'pi.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului copilă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	copilă	copile
Articulat	copila	copilele
Genitiv-Dativ	copilei	copilelor
Vocativ	copilă	copilelor

1. fiică.
2. fată mică, fetiță.
3. fată tânără (după ce a trecut de vârsta copilăriei).
4. (fig.) fată naivă, nevinovată.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aplico
• apicol

Referințe

• DEX '98 via DEX online