copilă
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ko'pi.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului copilă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | copilă | copile |
| Articulat | copila | copilele |
| Genitiv-Dativ | copilei | copilelor |
| Vocativ | copilă | copilelor |
- fiică.
- fată mică, fetiță.
- fată tânără (după ce a trecut de vârsta copilăriei).
- (fig.) fată naivă, nevinovată.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online