copileț

română

Etimologie

Din copil + sufixul -eț.

Pronunție

• AFI: /ko.piˈleʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului copileț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	copileț	copileți
Articulat	copilețul	copileții
Genitiv-Dativ	copilețului	copileților
Vocativ	copilețule	copileților

1. vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului; (p.ext.) copil.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• colpite

Referințe

• DEX '98 via DEX online