răsări
Etimologie
Din latină *resalire.
Pronunție
- AFI: /rə.sə'ri/
Verb
| Conjugarea verbului răsări | |
| Infinitiv | a răsări |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
răsar |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să răsară |
| Participiu | răsărit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) (despre aștri; la pers. 3) a apărea pe cer, a se ivi la orizont.
- A răsărit luna.
- (despre plante; la pers. 3; adesea fig.) a încolți, a ieși din pământ.
- (fig.) (rar, despre oameni) a lua ființă, a se naște.
- Răsar orașe noi.
- a se ivi (din depărtare), a apărea (pe neașteptate).
- a ieși în evidență, a se ridica deasupra celor dimprejur.
- A răsări ca din pământ.
- (despre copii) a crește.
- (reg.; despre aluat) a dospi.
- (înv.) a se ridica, a sări brusc (în picioare); a tresări.
- (fig.) a interveni brusc într-o discuție.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- (glumeț) Seamănă dar nu răsare = se spune pentru a respinge afirmația cuiva despre asemănarea dintre două lucruri sau două persoane
- A răsări ca ciupercile (după ploaie) = a se înmulți peste măsură, a apărea în număr mare
- (tranz.) A-i răsări (cuiva ceva) în minte = a-și aminti deodată ceva; a i se năzări
Traduceri
a se ridica deasupra orizontului