română

Etimologie

Din copită + sufixul -at..

Pronunție

  • AFI: /ko.pi'tat/


Substantiv


Declinarea substantivului
copitat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ copitat copitate
Articulat copitatul copitatele
Genitiv-Dativ copitatului copitatelor
Vocativ copitatule copitatelor
  1. (la pl.) grup de mamifere erbivore, având degetele acoperite cu copite (reprezentanți: calul, boul etc.).
  2. animal din acest grup.
    Animal copitat.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe