copită

O copită

română

Etimologie

Din slavă kopyto.

Pronunție

• AFI: /koˈpi.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului copită
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	copită	copite
Articulat	copita	copitele
Genitiv-Dativ	copitei	copitelor
Vocativ	copito	copitelor

1. partea cornoasă, rezistentă, care acoperă terminațiile degetelor la copitate și protejează țesuturile vii.

   Copita calului.

Sinonime

• (anat.) unghie

Cuvinte derivate

• copitariță
• copitat

Paronime

• colită, copilă, corită, coxită

Traduceri

formație cornoasă care acoperă capetele degetelor la mamiferele copitate

albaneză: thundër (shqip) bască: apo (euskara) catalană: peülla (català) f. cehă: kopyto (čeština) n. coreeană: 굽 (한국어) (gub, gup) croată: kopito (hrvatski) f. daneză: hov (dansk) c. engleză: hoof (English) esperanto: hufo (Esperanto) estoniană: kabi (eesti) faroeză: hógvur (føroyskt) m. finlandeză: kavio (suomi) franceză: sabot (français) m. germană: Huf (Deutsch) m. greacă: οπλή (Ελληνικά) (oplí)

italiană: zoccolo (italiano) m. japoneză: 蹄 (日本語) maghiară: pata (magyar) norvegiană: hov (norsk) m. neerlandeză: hoef (Nederlands) m. occitană: pata (occitan) papamiento: pata (Papiamentu) poloneză: kopyto (polski) n. portugheză: casco (português) m., pata (português) f., pezunho (português) m. rusă: копыто (русский) (kop'ito) n. slovenă: kopito (slovenščina) n. spaniolă: pezuña (español) f., casco (español) m. suedeză: hov (svenska), klöv (svenska) turcă: tırnak (Türkçe)

Referințe

• DEX online