coquille

franceză

(français)

Etimologie

Încrucișare între latină populară *conchilia (din latină conchȳlium, „crustaceu”) și coccum („coșenilă”).

Pronunție

• AFI: /kɔ.kij/
•  Audio^fișier

Substantiv

coquille f., coquilles pl.

1. (gener.) coajă (de ou, de nucă, etc.)

   coquille d'œuf

2. (zool.) cochilie, căsuță

   Se renfermer, se retirer dans sa coquille.

3. (tipogr.) greșeală de tipar
4. (sport) suspensor, scoică

Sinonime

• 1-2: (zool.) (înv.) coque
• 3: (tipogr.) bourdon, faute de frappe, mastic

Cuvinte derivate

cuvinte derivate

coquillage coquillard coquillart coquiller coquillerie coquillette

coquilleux coquillier décoquillage décoquiller rencoquiller rencoquillage

Cuvinte apropiate

• conchylicole
• conchyliculture
• conchylien
• conchyliologie
• conchyliologiste
• conchylis

Locuțiuni

locuțiuni

s'acoquiller s'accoquiller coquille d'escalier coquille d'œuf coquille de noix coquille Saint-Jacques coquille vide

fauteuil coquille format coquille ne faire que de sortir de la coquille or de coquille rentrer dans sa coquille se replier dans sa coquille sortir de sa coquille

Etimologie

Din coquiller.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru coquiller.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru coquiller.
3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru coquiller.
4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru coquiller.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru coquiller.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire