căsuță

română

Etimologie

Din casă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /kə'su.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului căsuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	căsuță	căsuțe
Articulat	căsuța	căsuțele
Genitiv-Dativ	căsuței	căsuțelor
Vocativ	căsuță	căsuțelor

1. diminutiv al lui casă; căscioară, căsișoară, căsulie.
2. compartiment dintr-o cutie de litere tipografice, în care se păstrează un singur fel de literă.
3. (la pl.) spațiile dintre dinții spatei, prin care trec firele de urzeală la războaiele de țesut.

Cuvinte derivate

• căscioară

Cuvinte compuse

• căsuță poștală
• căsuță tipografică

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cătușa
• ascută

Referințe

• DEX '98 via DEX online